Salina Ocna Mures - Jud. Alba

Salina Ocna Mureş este situată în partea de nord-est a județului Alba, la aproximativ 22 km distanţă de Aiud şi 55 km de Alba-Iulia.

Exploatarea zăcământului la Ocna Mureş a început încă din perioada neolitică efectuându-se în puţuri şi galerii mici. În perioada ocupaţiei romane exploatarea s-a realizat în galerii, camere sau cariere de mici dimensiuni, iar în evul mediu exploatarea s-a realizat în camere mari trapezoidale. La suprafaţa terenului, în această zonă, s-a format lacul Minelor Romane cu adâncimea de 3-6 m.

Primele documente scrise referitoare la exploatarea sării în această zonă datează din anul 1791, când începe exploatarea sistematică a zăcământului. Transportul sării se realiza cu ajutorul plutelor pe râul Mureş.

După anul 1896, asigurarea sării în soluţie necesară se realiza prin pomparea apei dulci în mine şi extragerea sării în solutie rezultată, prin dizolvarea sării în camera.

În perioada 1920–1928, dizolvarea se realiza în mine, în bazine de dizolvare amenajate, iar în anul 1951 a început executarea a 5 sonde de exploatare a sării în soluţie, amplasată în mina 1 Mai la orizontul -150 m. Doi ani mai târziu s-a sistat extragerea sării în soluţie prin dizolvare din mine şi a început executarea de sonde de suprafaţă pentru extragerea sării în soluţie. În perioada 1954-1958, minele vechi au fost rambleate cu saramură în scopul de a diminua dizolvările pilierilor şi planşeelor produse de apele dulci de infiltraţie .

Începând din anul 1791 exploatarea s-a realizat în 5 mine şi anume:

• – Mina Iosif–Francisc, închisă în anul 1934 din cauza unor prabuşiri. La suprafaţa terenului s-a format lacul Iosif–Francisc cu adâncimea medie de 10 m.
• – Mina Ferdinand, închisă în anul 1934 din cauza unor prabuşiri. La suprafaţă s-a format lacul Ferdinand cu adâncimea medie de 12 m.
• – Mina Ştefania a funcţionat în perioada 1870–1947. La suprafaţă s-a format lacul Ştefania cu adâncimea medie de 10 m.

Deasupra acestor 3 mine s-au produs încovoieri sau prăbuşiri de planşee care au condus la formarea de lacuri la suprafaţa zăcământului.

Mina 6 Martie a funcţionat în perioada 1918–1954. La suprafaţă s-a format lacul 6 Martie cu adâncimea de 2 m, în prezent rambleat. S-a extras sare în soluţie din bazine suprapuse, special amenajate.

Mina 1 Mai a funcţionat în perioada 1930–1978. Exploatarea s-a realizat în camere mici, dreptunghiulare, cu înălţimea de 12 m. Activitatea de exploatare a fost sistată în anul 1978, când mina a fost inundată de apa provenind din lacurile de pe suprafaţa masivului, datorită cedării pilierului marginal, fisurat. Deasupra minei nu s-au înregistrat surpări sau prăbuşiri de teren.

Având în vedere necesităţile tot mai mari de sare în soluţie, începând cu anul 1951 s-au executat sonde de extracţie a sării în soluţie (la început amplasate în subteran) iar începând cu anul 1952 s-au executat sonde amplasate la suprafaţa zăcământului.

În prezent Salina Ocna Mureş extrage sarea gemă exclusiv prin dizolvare cu ajutorul sondelor. Se folosesc 2 metode de exploatare:

• Metoda de exploatare cu o singură coloană mobilă (coloană de extracţie). Coloana de exploatare este cimentată până la zi.
• Metoda de exploatare cu 2 coloane mobile (coloana de exploatare şi coloana de extracţie).

La prima metodă apa industrială se introduce prin perforaturile coloanei de exploatare (cimentate) iar fluidul izolant se introduce în pachete, prin circuitul de apă industrială. La metoda a doua, apa industrială se introduce prin spaţiul inelar dintre coloana de exploatare şi cea de extracţie, iar fluidul izolant se introduce prin spaţiul inelar dintre coloana de ancoraj şi coloana de exploatare.