Salina Ocna Dej - Cluj

Asezare si istoric

Salina Ocna Dej este situată în N-V Depresiunii Transilvaniei, la aproximativ 3 km sud de oraşul Dej şi la 60 km distanţă de municipiul Cluj-Napoca, la confluenţa Someşului Mare şi Someşului Mic.

Exploatarea sării la Ocna Dej se efectuează încă din perioada ocupaţiei romane: şapte exploatări în trepte sau spirale, astăzi putând fi remarcate vestigii sub forma unor excavaţii colomatate dar şi aproximativ 50 m din “drumul imperial”, pe care romanii transportau sarea.

Pe versantul Nordic al dealului Carpatic, pârâul Codor se cunosc exploatări încă din jurul anilor 1200, iar în zona străzii Ocnei s-au găsit urmele unor mine părăsite, cunoscute de localnici sub denumirea de “minele romane”

În numeroase mărturii scrise, ne sunt furnizate informaţii cu privire la modul de exploatare a sării, mărimea exploatărilor, precum şi despre aşezările omeneşti care s-au întemeiat şi dezvoltat pe lângă minele de sare.

Există documente din perioada 1236-1465, legate de cetatea Dej ridicată pe Dealul Florilor, cu privire la diverse privilegii legate de ocnele de sare, de transportul sării şi scutirile de vamă, cum sunt: în anul 1245, regele Bela al IV-lea donează printr-un înscris, minele de sare supusului său Laszlo şi tot acesta, în anul 1248 dăruieşte episcopiei din Agria o ocnă de sare la Ocna Dej (“liberă fără nicio vamă sau dare pe uscat şi pe apă”). În 1310 regele Carol Robert acordă călugărilor Augustin dreptul de a lua doi bolovani de sare, de la fiecare căruţă de sare care venea de la Ocna Dej.

Documente ulterioare arată că din portul regal de lângă Dej plecau plute încărcate cu sarea scoasă de la Ocna Dej, existând şi un “mare drum al sării” care ajungea de la Dej prin Olprez şi apoi Simleul Silvaniei la Sălacea, precum şi un drum ce ducea la Szaloc unde era vândută sarea scoasă de la Dej

În secolul al XV-lea exploatarea sării devine monopol de stat, constituindu-se într-o important sursă de câştiguri pentru acesta. În anul 1478 Ocna Dej devine oraş liber de toate taxele şi obligaţiile militare, lucru ce dovedeşte prosperitatea datorată exploatării şi comerţului cu sare.

După anul 1700, exploatarea sării în subteran se făcea în camere clopot, care se părăseau din cauza infiltraţiilor, lucrându-se în paralel pentru deschiderea unei noi mine.

În anul 1836 când s-a deschis mina Ferdinand, s-a aplicat pentru prima dată metoda de exploatare cu camere mari trapezoidale

Salina Ocna Dej, a fost modernizată pentru prima oară în anul 1882, an în care a fost deschisă calea ferată Cluj-Apahida-Dej, cu prelungire până la Ocna Dej

În anul 1910, Mina Ferdinand a fost electrificată permiţând astfel, în anul 1931, exploatarea cu metode moderne de abataj, acest fapt constituind un alt reper important în dezvoltarea exploatării.

Mina s-a închis în 1962 datorită epuizării rezervelor, crăpăturilor din pilieri şi diverselor surpări. În acelaşi an se deschide mina “ 1 Mai” proiectată cu camere mari trapezoidale, care a funcţionat până în anul 1979, când s-au epuizat rezervele.

În perioada 1975-1976, s-au executat lucrările de deschidere la mina Transilvania în care exploatarea se face cu camere mici şi pilieri pătraţi, care funcţionează şi în prezent.
Ca obiectiv turistic, în mina Transilvania (aflată încă în exploatare) se poate vizita biserica de cult ortodox, cu hramul Sfânta Muceniţă Varvara, protectoarea minerilor, aflată la o adâncime de aproximativ 80 m. Biserica a fost sfinţită în anul 2000 şi are o capacitate de aproximativ 300 locuri. Catapeteasma a fost sculptată în lemn de tei în stil bizantin, iar ornamentarea bisericii s-a realizat prin sculptarea în pereţii de sare a elementelor brâncuşiene – brâul şi coloana infinitului

Aceste elemente artistice împodobesc toate icoanele bisericii, precum şi cele 4 vitralii, care sunt laminate, dând impresia că te afli la suprafaţă.

BAZA TURISTICA

Ca obiectiv turistic, în mina Transilvania (aflată încă în exploatare) se poate vizita biserica de cult ortodox, cu hramul Sfânta Muceniţă Varvara, protectoarea minerilor, aflată la o adâncime de aproximativ 80 m. Biserica a fost sfinţită în anul 2000 şi are o capacitate de aproximativ 300 locuri. Catapeteasma a fost sculptată în lemn de tei în stil bizantin, iar ornamentarea bisericii s-a realizat prin sculptarea în pereţii de sare a elementelor brâncuşiene – brâul şi coloana infinitului. Aceste elemente artistice împodobesc toate icoanele bisericii, precum şi cele 4 vitralii, care sunt laminate, dând impresia că te afli la suprafaţă:

Vechea tradiţie era ca la deschiderea unei mine, să fie amenjat în subteran un loc de rugăciune pentru mineri, loc în care să se poată ruga la protectoarea lor, Sfânta Varvara.

Ornamentarea bisericii s-a realizat prin sculptarea în pereţii de sare, a elementelor brâncuşiene, brâul şi coloana infinitului, iar catapeteasma a fost sculptată în lemn de tei, în stil bizantin. Aceste elemente artistice împodobesc toate icoanele bisericii, precum şi cele 4 vitralii, ce sunt iluminate, dând impresia că te afli la suprafaţă.

Vizitatorii, din România şi din străinătate (printre care şi Cardinalul Germaniei) vin să admire această operă de artă, creată cu sufletul şi pentru sufletul oamenilor.

Zona de agrement a salinei cuprinde: un teren de fotbal, spaţiu amenajat pentru tenis de masă, tobogane şi leagăne.